Prietenie, ce cuvant valoros

- Prietenia este un lucru atât de sfânt, încât chiar dacă va dura o singură zi, ea nu trebuie uitată niciodată. -

Cand ii aud pe unii cu cata usurinta folosesc cuvantul "prieten", ma uit la ei si ma minunez de naivitatea lor... realizez ca ei nici nu cunosc valoarea acestui cuvant si in acelasi timp ma intristez la gandul ca odata si-odata or sa afle valoarea lui, dar majoritatea o aflam pe pielea noastra si este al dracu de dureros cand aflam cum sta treaba cu prietenia asta.

Nu ma consider o super inteligenta si nici nu am pretentia sa fiu inconjurat numai de oameni docti, sau de cu o anumita stare sociala... nu astea sunt criteriile mele de a-mi alege prietenii, este adevarata vorba aia ?Cine cauta un prieten fara defecte va ramâne singur.? ei bine pana si eu am defecte :D asa ca nu am pretentia de la altii sa fie perfecti, dar am pretentia sa aiba bun simt si respect, consider ca intr-o prietenie conditia esentiala este respectul, atata timp cat el este de ambele parti, va fi o prietenie durabila.

Am intalnit atatea cazuri de asa zise prietenii, incat am ajuns sa fiu foarte sceptic in ceea ce priveste relatia de prietenie, cele mai des intalnite prietenii sa le spunem prefacatorii sunt cele legate de bani, am avut o perioada care stateam foarte bine pe plan financiar... casa mea era plina mereu de ?prieteni ?, asta pana in momentul in care nu am ami avut si nu sa zici ca nu as fi vrut sa ii mai am eu, dar daca nu mai curgea miere, ce sens avea sa mai vina... ? Apoi mai sunt ? prietenii ? pentru diverse interese, la scoala pentru ca unul invata mai bine si mai ajuta la o lucrare, ceva. Sau la servici pentru ca unul este mai mare in functie si trebuie ?periat? sa fii mai bine vazut, cazurile cand o tipa umbla cu una mai urata, sau mai grasa decat ea doar pentru a iesi ea in evidenta, nu face decat sa se foloseasca de acea persoana, nu ca ar lega-o cine stie ce ?prietenie?.

Mai sunt si cazurile acelea, cand se leaga niste relatii, care eu le numesc amicitii, de genul : nu am cu cine sa ies, hai sa ies cu ala/aia, ca este de treaba si stie sa se distreze. Asta este un caz OK, fiecare isi plateste partea, nu profita unul de celaltat, dar totul se rezuma la distractie, cand intervine o problema serioasa cand unul trebuie sa faca sacrificii pentru celalalt, se da la o parte si isi gaseste motive sa se scuze...

Nu, nu sunt paranoic, poate cei care nu au trecut prin asa ceva..., rectific ?care inca nu au trecut? printr-o experienta de genul asta, considera ca exagerez, nu exagerez, este cruda realitate, sunt si cazuri de prietenie adevarata, nu contest asta, dar sunt mult mai putine cazurile acestea, decat ?prefacatoriile?.

Chiar si eu am prieteni, da, nu zambiti, deci ei chiar pot exista :P, am avut grija ca pe cei care am considerat ca merita, sa mi-i fac neamuri. I-am ales pe unii sa imi fie nasi, pe altii sa imi boteze baiatul, altii sa le botez fata iar la altii sa le fiu nas (foto: Romy si Mariana). Chiar daca cu unii, din diverse motive, nu mai tin legatura asta nu inseamna ca nu consider ca am fost prieteni o perioada de timp si ii respect si le multumesc, nu regret cu nimic acea perioada.

Asa ca aveti grija pe cine considerati prieteni, ca nu a fost prost ala care a spus "fereste-ma doamne de prieteni, ca de dusmani am eu grija.?