Mihai Cătălin Ilaş
un om care nu vrea sa ramana un ilustru necunoscut
Bunicul
- Bunicul meu din partea mamei, a fost un om minunat. Foarte respectat in satul Giurgeni, Ialomita.
Mi-l aduc aminte foarte bine, era un pescar foarte priceput, (se spunea ca daca iesea el din balta fara peste, era clar ca balata aia nu avea peste) si acum tin minte gustul slaninutei care o facea el, nu am mai simtit acel gust niciodata . Deasemenea imi aduc aminte, desi aveam doar 6 ani, cum m-a luat in brate la cutremurul din '77 si m-a scos afara din casa. Si mai tin minte ceva minunat, tin minte cand ma tinea pe genunchi si imi recita poeziile scrise de el. Da, era un poet si nu numai, ii placea sa se documenteze si sa comenteze istoria si actualitatile acelor vremuri.
Am sa scriu aici doua dintre poeziile care le-a dedicat nepotilor lui si care mi-au ramas in suflet alaturi de bunicul meu. Dumnezeu sa il odihneascain pace!
Bunicul |
Copile! Ia aminte! |
Bunicul sta pe ganduri dus Veni la el doi nepotei, “Priveam copilaria voastra Voi sunteti mici si nu-ntelegeti Noi ne-am nascut in suferinti! Parintii nostri-au dus ion spate Ca nu stiau ce-I libertatea Noi tot la fel am suferit, Ca si-n razboaie pana ieri, Voi dragi copii sa nu uitati Si libertatea s-o pastrati |
Copile! Ia aminte! Pe lume cat traiesti, Fii harnic, drept, cuminte Si-nvata sa iubesti. Iubeste-ntreaga lume! La fel iubeste scoala Si patria-ti iubeste Si astfel tinand seama, |
| Stan Chirita |
Scris de Mihai
inapoi la prima pagina
17.10.2010
19:30.

Ultimele Articole